Tocmai atunci, apare o rata care tot da tarcoale imprejur. Ea s-a bucurat nespus ca Petrica nu inchisese poarta si s-a hotarat sa facă o baie de inviorare in iazul care se afla in luminis. Zarind rata, psssrica isi ia zborul din copac si coboara in iarba, asezandu-se langa ratusca.

Scuturandu-si penele, o intreaba mirata: Ce fel de pasare esti tu, daca nu poti sa zbori?, la care rata ii raspunde: Dar tu, ce fel de pasare esti, daca nu esti in stare sa inoti? si se scufunda in iaz. Si se tot cearta, se tot cearta, rata inotand în iaz, iar pasarica topaind pe mal.

Deodata, ceva ii atrage atentia lui Petrica. El observa cum se taraste prin iarba o pisica stand la panda. Se gandea pisica: Pasarica aia este preocupata cu cearta, numai bine s-o inhat! Furisandu-se, pisica se indreapta spre ea, calcand usor pe pernitele catifelate ale labutelor.

Fii atenta!, striga Petrica si pasarea zboara imediat in copac, in timp ce rata se ratoieste artagoasa la pisica, din mijlocul iazului. Pisica da târcoale copacului, gandind in sinea ei: Se merita, oare, sa ma catar atat de sus in copac? Odata ajunsa acolo, pasarea isi ia zborul!

Chiar atunci, bunicul iese afara. El era suparat, fiindca Petrica plecase in luminis: Este un loc periculos. Daca un lup s-ar ivi din padure, atunci ce-ai sa te faci? Insa Petrica nu a luat in seama cuvintele bunicului. Baietii ca el nu se tem de lupi. Insa bunicul l-a luat pe baiat de mana pentru a merge acasa si a incuiat poarta.

Nici nu a plecat bine copilul, ca a si iesit un lup din padure. Dintr-o saritura, pisica s-a suit in copac. Rata s-a cutremurat si, speriata, a iesit afară din iaz. Insă, oricat de mult s-a straduit sa fuga, nu a putut sa scape de lup. Acesta se apropia, mai aprape, si mai aproape, apoi, prinzand-o, a infulecat-o dintr-o inghititura.

Si acum, iata cum stau lucrurile: pisica sta pe o creanga, pasarea - pe o alta, insa... nu prea aproape de pisica. Iar lupul se tot invartea, se tot rotea in jurul copacului, privind la ele cu ochi lacomi.

In acelasi timp, Petrica, fara cea mai mica tresarire de teama, sta in spatele portitei inchise privind la ceea ce se intampla. Fuge acasa, ia o franghie si sare peste zidul inalt de piatra. Una dintre ramurile copacului in jurul caruia lupul se tot invartea se apleca chiar deasupra zidului. Tinandu-se de ramura, Petrica sare usor in copac, zicandu-i pasarii: Ia-ti zborul in jos si roteste-te peste capul lupului. Insa ai grija ca nu cumva sa te prinda!

Pasarea aproape atinge cu aripile capul lupului, in timp ce acesta se repede s-o inhate furios cand dintr-o parte, cand din alta. O, cat l-a mai necajit pasarea pe lup si cat de mult dorea el s-o prinda! Insa pasarea s-a dovedit mai desteapta, iar lupul nu a mai putut sa faca nimic in aceasta privinta.

In acelasi timp, Petrica a facut un lasou si, lasandu-l cu grija in jos, l-a apucat pe lup de mijloc, tragandu-l cu toată puterea. Simtindu-se el insusi prins, lupul incepu sa se zbata salbatic, incerand sa scape. Insa Petrica lega celalalt capat al franghiei de copac si lupul, zbatandu-se, nu face altceva decat sa stranga si mai tare franghia in jurul trupului lui.

Chiar atunci, vanatorii ies din pădure si, tintind lupul, se pregatesc sa traga cu pustile in el. Dar Petrica zice catre ei din copac: Nu trageti! Passrica si cu mine am prins deja lupul. Acum, ajutati-ne sa-l ducem la gradina zoologica!

Si acum, imaginati-va parada trumfala: Petrica asezat in frunte, dupa el - vanatorii gardand lupul, iar in urma lor - bunicul si pisica. Bunicul isi scutura capul vociferand nemultumit: Ei bine, si dacă Petrica n-ar fi prins lupul? Ce s-ar fi putut intampla? Peste ei, zbura pasarica ciripind fericita: Ei, ce bravi camarazi suntem noi, Petrica si cu mine! Ia te uita ce am prins aici!

Si, daca cineva ar asculta cu foarte mare atentie, ar putea auzi rata macanind inauntrul lupului; deoarece acesta, in marea lui lacomie, o inghitise de vie.

Povestea se incheie cu parada personajelor pe drumul spre gradina zoologica. Copiii ar putea sa presupuna ca toate personajele ajung la gradina zoologica si ca totul se termina cu bine, in mod fericit.

Prokofiev a ales in mod intentionat sa lase povestea fara un sfarsit determinat (cu scenariul deschis), oferindu-le copiilor un excelent priej sa-si imagineze singuri ce-ar dori ei sa mai urmeze. Un interes special il reprezinta relatia tensionata dintre lup si rata.

Daca rata ar putea sa scape din stomacul lupului? Si daca da, cum ar reusi? Ce s-ar mai putea intampla pe drumul spre gradina zoologica? Chiar ar ajunge acolo toate personajele?

Toate aceste incertitudini nu reprezinta altceva decat tot atatea surse de inspiratie pentru imaginatia copiilor, care ar putea ei insisi sa incheie povestea.