La varsta de treisprezece ani, cand a fost admis la Conservator, atragea atentia tuturor asupra sa, inclusiv prin infatisare si atitudinea sobra. A prezentat atunci la Conservator patru opere, o simfonie, doua sonate si alte piese pentru pian. Printre profesorii sai celebri se aflau Nikolai Rismki-Korsakov, Nicolai Cerepnin, Anatol Leadov si pianista Anna Essipova.

Pe parcursul anilor de studentie, muzica pe care Prokofiev a compus-o i-a ingrozit de-a dreptul pe venerabilii sai profesori. Cand canta la pian, Prokofiev se manifesta ca un demon de gheata - nu ezita sa recurga la disonante suparatoare si ritmuri bizare, afisand o stapanire de sine deplina si o totala detasare emotionala. Nu pastra absolut nimic din traditia interpretarii mostenita de la Chopin si Liszt. In anul 1914, a castigat Premiul Rubinstein pentru pian, prezentand Concerul in Re bemol.

Dupa izbucnirea Revolutiei, Prokofiev s-a indreptat spre Statele Unite, trecand mai intai prin Japonia, luand cu el cateva compozitii majore. A devenit unul dintre cei mai controversati compozitori ai epocii sale. Spre sfarsitul anilor 30 il cuprinde dorul de Rusia, unde trimitea majoritatea premierelor.

Reintors in tară, in anul 1934 se consacra exclusiv creatiei artistice. Este incununat cu premii, distinctii si titluri onorifice. Muzica lui, tonala, cu o personaliate puternica, se distinge prin numeroase calitati (supletea, concizia discursului melodic, celeritatea, aplombul, increderea in sine, spiritul eroic), conferindu-i lui Prokofiev o pozitie speciala in randul celorlalti compozitori.

Printre primele compozitii definitivate imediat după revenirea sa in Rusia a fost si Povestea muzicala Petrica si lupul, scrisa in doar doua saptamani (in aprilie 1936) pentru un teatru pentru copii din Moscova.

Prokofiev a inventat povestea si a scris singur textul care sa-i ilustreze muzica, pornind de la cateva franturi de amintiri din propria sa copilarie. Continutul melodic al lucrarii este perfect adaptat pentru a releva caracterul ludic al naratiunii: fiecare personaj din poveste individualizat si evidentiat pana la cele mai fine trasaturi descriptive de caracter, de cate un instrument diferit sau grup de instrumente: Petrica este reprezentat prin vocea instrumentelor cu coarde, pasarea - de flaut, rata - de oboi, pisica - de clarinet, lupul - de partida cornilor s. a. m. d.

Savuroasa Poveste muzicala Petrică si lupul s-a bucurat imediat de un covarsitor succes de public, devenind preferata copiilor din lumea intreaga. Dar stilul ei componsitic este totusi destul de sofisticat pentru ca lucrarea sa fie gustată inclusiv de publicul matur. Iar morala din finalul povestii poate reprezenta oricand o lectie de etica si de demnitate pentru orice om: nu poti fi cu adevarat un erou fara asumarea unor riscuri.

Temele muzicale ale Poveştii muzicale Petrică şi lupul:

1. Tema pasarii este interpretata de flaut;

2. Tema ratei - oboiul;

3. Tema pisicii - clarinetul;

4. Tema bunicului - fagotul;

5. Tema lupului - partida de corn francez;

6. Tema vanatorilor - instrumentele de percutie;

7. Tema lui Petrica - grupul instrumentelor cu coarde din orchestra.