Nascut la Paris, Saint-Saens a manifestat o precocitate extraordinara: primele compozitii le-a realizat la varsta de sapte ani, debutul ca pianist avand loc la varsta de zece ani. Inscris de timpuriu la Conservator, studiaza cu Halevy si Gounod. Intre anii 1858 - 1877 este organist la Catedrala St. Madeleine si, in paralel, profesor la Scoala Niedermayer, unde i-a avut ca elevi pe Faure si Messager. Initiator al Societatii Nationale de Muzica, Saint-Saens a jucat un rol important in dezvoltarea muzicii franceze din a doua jumatate a secolului XIX.

Mare pianist, Saint-Saens a fost apreciat de Liszt (sub a carui influenta a scris seria sa de poeme simfonice), de Clara Schumann, Anton Rubinstein. A intreprins numeroase calatorii de concerte in Germania, Anglia, S. U. A., Spania, Rusia, India, Indochina, Egipt, punandu-si in valoare toate atributele personalitatii sale artistice: compozitor, organist, pianist şi dirijor. Vasta sa creatie cuprinde toate genurile muzicale: 13 opere (printre care si celebra Samson si Dalila), patru poeme simfonice (Vartelnita Omphalei, Phaeton, Dans macabru, Tineretea lui Hercule), trei oratorii, patru cantate, trei simfonii, suite, uverturi, lucrari concertante (cinci concerte pentru pian, trei pentru vioara, doua pentru violoncel), muzica de camera, piese pentru pian si orgă, lieduri, muzica de scena.

Ideile sale estetice au fost exprimate intr-o serie de articole aparute in presa vremii si publicate ulterior in volumul Harmonie et melodie.

Compusa în anul 1886, in timpul unei vacantei petrecute in Austria, Suita Carnavalul animalelor, subintitulata sugestiv mare fantezie zoologică, reprezinta o savuroasa gluma muzicala menita să evoce impresii culese intr-o grădina zoologica, dar, dupa cum spunea autorul cu un zambet malitios, uneori si in viata cotidiana, printre semenii nostri.

Suita este alcatuita din 14 tablouri miniaturale, scrise pentru un ansamblu instrumental original de proportii reduse: doua piane, doua viori, o viola, un violoncel, un contrabas, un flaut, un clarinet, celesta si xilofon.

I. Introducere si marşul regal al leului
Un motiv energic vesteste apropierea leului. Mandru si triumfator, regele animalelor defileaza in ritmul unui mars oriental, intretaiat din cand in cand de un racnet sfidator.

II. Gaini si cocosi
Trei gaini se iau la intrecere cotcodacind, dar veselul lor concert este mereu intrerupt de cantecul disonant al unui cocos ragusit.

III. Magari salbatici
O succesiune furtunoasa de game si arpegii ale celor doua piane sugereaza imaginea unei turme de magari in plina cursa.

IV. Broaste testoase
Ironizand miscarea inceata si stangace a broastelor testoase, compozitorul foloseste tema celebrului french-cancan din opereta Orfeu in Infern de Offenbach; melodia, foarte vioaie si antrenanta in forma initiala, este redata aici intr-un tempo extrem de taraganat.

V. Elefantul
Greoi si posomorat, elefantul danseaza un vals lent.

VI. Canguri
Cei doi pianisti imita salturile unei cete de canguri.

VII. Acvariu
Intregul ansamblu canta in surdina arpegii si pasaje rapide, zugravind imaginea multicolora a unui acvariu plin de pesti exotici.

VIII. Urechiatii

Cele doua viori dialogheaza, intruchipand personajele cu urechi lungi.

IX. Cucul in padure
In timp ce pianele evoca un peisaj romantic, clarinetul imita cantul cucului.

X. Cotetul cu passri
Spre seara, pasarile din ograda se strang in cotetul lor. Gainile isi cheama puii, pe ici pe colo se aude un macait de rate si ganguritul tandru al porumbeilor.

XI. Pianisti
Doi pianisti incepatori exerseaza. Gamele si tertele lor stangace starnesc indignarea celorlalte animale, plictisite de aceasta muzica ciudata.

XII. Fosile
Timbrul sticlos al xilofonului reaminteste tema dansului scheletelor din Dansul macabru de Saint-Saens; reluata de intreaga orchestra, aceasta se impleteste apoi cu alte fosile - o serie de motive din diverse cantece la moda in Franta in a doua jumatate a secolului XIX.

XIII. Lebada
Un patetic solo de violoncel evoca linia gratioasa si plutirea molcoma dar semeata a lebedei.

XIV. Finalul

După o scurtăaintroducere ce reaminteste intrarea leului, o melodie de mars deschide cortegiul animalelor; rand pe rand, portretele sonore ale vietatilor deja cunoscute se imbina cu tema finalului, lucrarea incheindu-se intr-o atmosfera de buna-dispozitie.